web 2.0

sâmbătă, 20 februarie 2010

* No umăn, no crai, vino, pleacă, du-te, stai. Scris de Razvan Zlavog



Sala plină, mon cher!Luni seara!
Una din marile bucurii pe care le simt în sălile de teatru, oricare ar fi ele, oricât de vechi, tradiţionale, sau din contră, noi, improvizate, sub-pământ, în baruri, cluburi, spaţii ne-convenţionale sau pline de convenţii, este asta: sala este plină, oamenii se bucură, suferă, gândesc şi imaginează împreună; aşa se creează o stare de comuniune esenţială unui gest cultural. Nu ştiu dacă la final mai e cineva care aplaudă o sală plină, dar eu aplaud şi asta, şi am văzut şi actori care simt nevoia să aplaude şi ei sala…
Teatrul Joint face serile zilelor de luni, grele din principiu, să fie pline de o mulţime de oameni frumoşi şi dispuşi, unii veniţi cu iubita/iubitu, (şi cu una şi cu altu’) alţii cu prietenii, colegii, şi chiar şi cu părinţii sau fraţii, unchii, bunicii, bunic…în fine.

Ce propune show-ul:
Despre femeie, propune. Dar despre femeie din punctele de vedere ale unor bărbaţi. În alte cuvinte, aflăm despre cel mai interesant subiect posibil. Indiferent că o recunoaştem sau nu, fiecare dintre noi, pentru el sau pentru ceilalţi, chiar e unul dintre cele mai tari. Rareori ne interesează ceva mai tare decât să înţelegem ceea ce nu am înţeles niciodată cu adevărat. Femeia. Găsim în discurs, de la poezia lui Marin Sorescu, cu Adam izgonit din Rai pentru suprarealism, până la răspunsuri fruste şi directe la întrebarea care ne sună cărtăreşcian dar este de când lumea, respectiv “de ce iubim femeile”. Cum bine ne atenţionează scenariul, compus, lipit, cu doza necesară de misoginism şi orgoliu masculin, şi după cum mai vedem şi în titlu, fără femeie nu e nici lacrimă, şi nici ţipat.


Pentru restul articolului click aici
Va invitam sa intrati si pe site-ul lui www.scrie-cu-stiloul.ro
Si va asteptam la teatru!

Foto de la No Uman No Crai - by Serban Rotariu

miercuri, 17 februarie 2010

Moscova-Petuski - luni, 22 februarie la Clubul Taranului






Teatrul Joint va invita luni, 22 februarie la Moscova-Petuski, spectacol distins cu Marele Premiu la Gala Star: One Man Show 2008.

Atenţie, această piesa de teatru poate provoca o foame cronică de vodcă!


Kostea, eroul din Moscova-Petuski, este un fost brigadier moscovit, impregnat de spiritul filozofiei şi al vodcii, care se duce să-şi vadă iubita, cu trenul. Călătoreşte către o speranţă, numai că la destinaţie îl asteaptă o surpriză…

de Venedikt Erofeev

Regia Theodora Herghelegiu

Cu Richard Bovnoczki


Luni, 22 februarie, ora 21.00

Clubul Tăranului, Muzeul Tăranului Roman, Kiseleff 3, intrarea Monetăriei

Bilet intrare 15 lei, studenţi şi elevi 10 lei

Rezervări: 0746232301

Addicted to theatre

sâmbătă, 13 februarie 2010

Hrănire-înapoi.(Feed-back) de Răzvan Zlăvog (scrie-cu-stiloul.ro)



Îi multumim lui Razvan pentru cuvintele lui.
Am reprodus articolul integral mai jos, insa va invitam sa intrati pe site-ul lui Razvan, pe www.scrie-cu-stiloul.ro pentru a citi mai multe dintre articolele sale.

"Feed back.-ul, pe care îl caută orice plan managerial, strategie, e câteodată esenţial. El – feed-back-ul, reacţia, comentariul, părerea, studiul; măcar întrebările pe care le naşte, dacă nu răspunsurile pe care le oferă.

Teatrul Joint regăseşte în mine, programatic, mecanismul perfect de feed-back. Autentic, ne-mediat de reguli pre-judecate, bazat pe experienţă şi, ca să fim preţioşi, pe expertiză.

De MŢR şi ideea lor am auzit din facere, de când se căutau oameni şi se dădeau sfaturi. Apoi, am uitat o vreme până când am fost, în sfârşit, mânat de împrejurări (advertising şi marketing şi networking) să văd un Show marca Joint.
Addicted to theater (dependenţi de teatru) îmi spune personal multe dar nu mă dă pe spate şi nici nu îmi setează ştiu eu ce aşteptări. În fond, e dependenţa lor reală? E o simplă metaforă? Hai să văd.
M-am distrat tare copios prima oară, dar ca să îi spui teatru mi se părea mult, pentru că vedeam un soi de stand-up-down comedy. E drept că era bine făcută, un show pe cinste, simplu şî comic. Dar, Teatrul Joint?Nici vorbă.

Apoi a trebuit să mă conving, şi iaca, paleta de reacţii, sentimente, păreri, judecăţi despre TJ m-au făut să ştiu ce să caut. Lumea, da, lumea e targetul, vibrează la libertăţi, la denumiri, la vise şi concepte faine. Până una alta, repertorial e melanj de undeground cu modern si ceva post-modenr, clasicizat uneori şi chiar perimat pe alocuri, culmea, puternic şi ne-frustrat, still. Dar asta ne oferă? În afară de tinereţe şi talent, skill-uri, capacităţi şi tineri, reiau, care sunt capabili şi stăpâni pe ei, nu e nimic acolo. E o sală faină, poate, dar nu prea, e o atmosferă tare, demnă de un unplugged Byron, vezi Vlad Paşca şi cronica sa la concertul de acolo-va urma.

Eu am văzut însă cu ochii mei şi mai mult. Ce înseamnă un teatru şi, dacă îmi permiteţi, ce trebuie să conţină un articol, un material, despre un teatru. Şi am onoarea să îmi permit să vă împărtăşesc că doar de-asta mi-am făcut televiziune…Glumesc, desigur.

Am avut privilegiul să stau de vorbă cu un spectator de ocazie al TJ, un adevărat hippie, cu copii de 30 de ani, un domn. Un spectator tânăr şi frumos, în esenţă. Cu bundiţă, cămaşă cu carouri şi multă voie bună. Am stat la aceeaşi masă şi am comunicat de parcă eram prieteni de o viaţă. Am desenat simbolul hippie, make love not war, pe biletul de la TJ şi apoi am râs împreună, de toate “călătoriile” personajelor. Dar am şi rămas trăzniţi. Unul de celălalt. Ne înţelegem, vedem aceaşi teatru. Nici măcar cu prieteni apropiaţi de vârsta mea nu văd decât greu acelaşi teatru.Şi aici, în alt registru, un spectacol trebuie să se termine la timp pt ca oricine să îşi permită să mergă acasă cu transportul în comun. Domnul de la masa mea a plecat ca să prindă metroul, şi nu ar fi trebuit. Dacă eram pe fază îl invitam să mă însoţească în taxi, dar nu am fost pe fază.

Unele excursii sunt cu adevărat bune, altele doar aşa, limitat, temător, sec. Dar eram eu împreună cu el datorită lor. Două generaţii care nu îşi mai vorbesc de mult, s-au regăsit la TJ. Şi asta, e bine. E o realizare. Şi eu mă voi duce acolo, sperând să mă cunosc şi să retrăiesc iluzia. Că vârsta nu contează în faţa realităţilor, în faţa războiului, crimelor, sărăciei. Că teatrul ne aduce în spirit împreună, şi în simbol ne regăsim toţi.
Iar asta e mai mult decât poţi face, ca PR-ist, dând informaţia mai departe, sau conceptualizând un teatru, o instituţie.

JOINT- este, aporpos, ceea ce wiki poate să scrie că este- vă invit să descoperiţi singuri. Dar eu cred că Teatrul Joint îl duce mai departe.

Ai nevoie de Feed-back, TJ, şi îmi face plăcere să ţi-l ofer. Pentru că eu am timp să mă ocup de ceea ce e mai frumos pe lume."

R.Z.

No uman, no crai - luni, 15 feb, la Clubul Taranului


Cand un barbat este singur, e fie de planton, fie portar, fie îsi cauta intimitatea dupa usa din baie. Cand doi barbati sunt singuri, fie pun la cale un razboi atomic, fie vorbesc despre pensia privata, fie se gasesc pur si simplu atragatori unul pe celalalt. Cand trei barbati sunt singuri, fie au iesit la o bere, fie merg la un meci, fie cauta ceva pe trotuar, fie pur si simplu o ard Emo. Dar cand trei bărbati îsi plang vesel conditia acompaniati de o chitara, ce poate fi?
Un spectacol stropit cu probleme ba meta, ba fizice ale eternului Adam.

Regia Marius Cordos
Cu Marius Cordos, George Constantinescu, Vlad Popescu
Luni, 15 februarie, ora 21.00
Clubul Taranului, Muzeul Taranului Roman, Kiseleff 3, intrarea Monetariei
Bilet intrare 15 lei, studenti si elevi 10 lei
Rezervari 0746232301
www.teatruljoint.ro.
Addicted to theatre